About blogs and babies

Cand citesc ce spun altii pe ale lor bloguri, realizez cata grija au alti scriitori de copiii lor bloguri. In schimb eu, mama denaturata, il vizitez atat de rar, il imbrac o data la o luna (cititi 'Scriu in el'), ba chiar- oh, cat am vrut sa pastrez secretul, copilasul meu..- ma gandeam sa imi fac alt blog. Pe care probabil l-as fi neglijat cu si mai multa denaturare. Inainte sa ma sfatuiti sa nu fac vreodata babies, ganditi-va ca un copil m-ar obliga sa am grija de el, vrand nevrand. Dar pana blogul nu incepe sa planga ca nu i-am schimbat scutecul (read layout-ul) sau dat biberonul (=pus un titlu potrivit) o s-o tin tot asa, demonstrand ca nu sunt in stare sa ma tin de ceva si continuand sa cred ca sunt in stare. Pentru moral si self-esteem.
Bonus: idee de afacere- blog-adoption office. :D

From today

Astazi imi propusesem sa incep o schimbare in viata mea. Am vrut sa schimb template-ul la blog, sa vedeti ca schimbarea a inceput. Nu mi-a placut nici un altul. niciun altul. ca sa respectam Doomed 2. Am zis ca voi redeveni fata dulce si gingasa care am fost odata. Dar nu am fost, nu pot reinstala ceea ce nu am avut. Schimbari in viata de toate zile (pleonasm imbecil) -un dulap in plus. Credits go to sora mea proaspat studenta. Deci nici o schimbare, astea-s prostii, iar n-am castigat premiu pe acel site, si am postat cat de frumos am putut.
Am gasit o schimbare: de acum vorbesc despre viata mea. In direct pe blogus. Pt ca, vorba aia, apoi iar ma apuc sa bat campii cu gratie. Si ca sa incep cu memoriile acestei zile, azi am descoperit utilitatea animalelor de casa. Intruchiparea- pasare alba, am uitat numele speciei, continea oricum literele 'k' si 'w'- si nu, nu era Kiwi!- gheare impunatoare si limba foarte foarte ascutita, intarita si deosebita. m-am gandit ca ei nu practica french kiss-ul. Era suficient de mare, neinchisa in colivar, am presupus cu prietena ca aripile ii fusesera taiate :(, cu tot cu pene :((, ceea ce m-a facut sa lacrimez. (vorba vine).
O/Il chema Cookie (neinspirat), si m-am gandit ca eu l-as invata sa imi vorbeasca, pt ca era cam mut. Adica chiar mut de tot. Poate avea rosu in gat, ceea ce ar fi scuzabil pt dansul.
Inkei reportajul despre animale chinuite, pentru ca altfel incep sa va spun si despre papagalul supercolorat din a carui pene as face muuuulte lucruri....

oh

Am capatat un obicei: cand nu am nimic de zis (mai rar, fiindca vorbind atat de mult trebuie sa spun totusi ceva) rostesc, mangaindu-mi o spranceana si imitandu-l pe Ganditorul de la Hamangia pe care il puteti admira in imagina anexata -si termin fraza cu asta. Revenind la prima dragoste de fraza, si cu asta iar imi vin in minte 20 i/s (idei pe secunda), si e normal sa nu mai stiu ce vreau sa zic, deci se impune expresia de care povesteam. S-o scriu o data, pentru ca altfel par o mincinoasa. Asa..ce vroiam sa scriu?! Asta e vorba mea din ultimul timp! Verbul a scrie devine a spune in cazul relatarii orale. E foarte foarte dificil sa nu te abati de la subiect. Si de aceea devin neinteleasa uneori, si obositoare de alte cele mai multe ori. Macar eu stiu ce vreau sa zic. Sau depinde. Planuiesc sa imi iau un scrib, reinventez meseria pt ca am nevoie de cineva sa noteze tot ce imi vine in minte, poate poate reusesc sa scot o carticica de fabule. Si trebuie sa fac un top al proverbelor si zicatorilor _de scos_ din tezaurul romanesc. Prin urmare, vorba ''Daca taceai filosof te numeai'' devine 'Daca taceai mutalau te numeai''. Cine intrebuinteaza ''Tacerea e de aur'' sa stie ca Vorbaria e de platina, iar ''Vorba multa saracia omului'' am s-o transform in 'Gandirea multa saracia omului', in urma unui sondaj realizat de ISPAS care ne arata ca deciziile spontane sunt cele mai reusite cand cumperi detergenti.
Am mai descoperit o vorba din batrani care ma face sa razambesc (forma de amuzament dezvoltata de mine, care imbina rasul cu zambetele stridente- def. conform DEX2). 'Pune mana si...', ajungandu-se la lucruri de genul , care ma amuza. Adica oamenii ciungi de o mana nu dorm.Ha ha. Sau pune mana si mergi. Foarte potrivit.
Si, ca de obicei, facand slalom printre subiecte si buburuzi care imi populeaza mintea, am ajuns la cu totul alte subjecte. Care nu sunt abjecte, desi rimeaza. Ha ha. Inchei aici.

Din (n)Ou

Sunt asa lenesa cu scrisul pe blog- si nu numai, va asigur, incat regret ca nu pot primi un pet in persoana unui lenes, asa cum arata cel din imaginea atasata. As avea, cu toata lenea mea, grija de el. Ba mai mult, am putea face transferuri de lene in asa fel incat cel mai vrednic sa faca ce trebuie facut atunci cand trebuie. Cu toata lenea care ma inghite ca o balena (amintiri din dramaturgia romaneasca, pt cunoscatori), tot eu as fi cea care ar scrie pe blogus. Pentru ca mi-ar fi mai lene sa ii dictez imblanitului decat sa tastez eu insami. Iar daca ma gandesc mai bine, prefer sa salvez energia pentru Cerbul de Aur. Mi-a venit asa, dintr-o data, spiritul patriotard- care ma avertizeaza ca padurile noastre au suficiente 'animaluri' ca sa mai fie nevoie de pet-ul meu ambalat.
Deci, ca de obicei cand nu ajung la ceva si vremea strugurilor a trecut, imi spun ca puterea sta in mine. Fara lenesi si, mai ales, fara lene.

Lapte cu somn.

Am gandit cam mult zilele astea, adica am meditat. Nu in pozitia lotusului sau a orhideelor nebune, ci in pozitia in care ma gaseam cand imi venea cheful de atacat campii. Am descoperit niste lucruri interesante (nu demne de dan diaconescu, totusi :)) , insa din lipsa instrumentelor de scris si a pastilelor impotriva uitarii, nu le mai posed in aceasta clipa. Poate ca lumina monitorului ma inhiba, va voi instiinta daca imi revin. Oricum, eram foarte incantata pe moment, asa incat zambetul meu era scandalos. Am citit pe undeva, nu mai stiu exact unde (stiu perfect, dar suna mai interesant asa- efect stilistic) despre fericirea interioara. Si in acelasi loc era o reclama absolut ingrozitoare la un produs cosmetic, atat de ingrozitoare incat m-a facut sa declar razboi cremelor respective, si sa am palpitatii pe sira spinarii de cate ori ma apropiam de pagina cu pricina. Si, desigur, sa realizez ca nu poti fi fericit daca vezi asa o imagine. Mi-am inchipuit ziua in care m-as trezi cu ea in fata- ar fi ziua in care as deveni criminala in serie. Revenind la lucruri mai frumoase, ma gandesc sa pornesc o afacere cu trafic de pene. Ilegal, bineinteles, sa le ascund in creme sau in carcase de porc. Delirez, mi-am amintit de reclama aia......

Urlatorii

Astazi vom discuta (adica eu voi monologa singura, de parca s-ar putea altfel) subiecte existentiale la prima intalnire, din categoria ''Spune-mi ceva despre tine/ Not that I would care da'n fine..''
Bulina 1: muzica- urasc intrebarea ''ce muzica asculti?''. Sau ''care este melodia ta preferata''. E genul de intrebare pe care o au novicii scrisa pe lista cu Date Subjects. asta asa, ca sa fiu rea.
Bulina a doua: vremea!!! doi oameni care discuta despre vreme sunt fie plictisiti, fie sigur plictisitori, fie meteorologi.
Bulina trei: Relatii anterioare. E ceva de genul- eu inca ma mai gandesc la fostul, dar iti dau o sansa pentru ca m-a invatat mama sa fiu de treaba.
Bulina patru: Hobby-uri. Pai mai bine ne trimitem cv-uri, le citim si vedem. Nu mai irosim aer, centi si crema de pantofi.
Bulina cinci: povestirea viselor. In calitate de non-expert intr-ale relatiilor interumane, pot declara ca asta e motiv de divort!! Dupa cum zicea mama, ''Visele se duc cu noaptea''. Asa ca nu imi povesti cum ai visat ca pisica ta fugise de acasa si fusese calcata de un tir, pentru ca s-ar putea sa imi doresc sa fi fost tu in locul ei. Sau eu :D
P.S. va urma. A, si titlul nu are nici o legatura, dupa cum se intampla de obicei.

Biaki

Nu veti intelege titlul, pana nu ma veti auzi pe mine rostind cuvantul respectiv. Sau pe creatoarea variantei primordiale a lui (biach) a.k.a Vickz. Ar fi interesant sa se auda vocea prin cuvinte, nuuu??
Super stresant, sa suporti atatea voci. Dar nu asta era ideea mea, pentru ca oricum titlul nu are legatura cu continutul de cele mai multe ori. De obicei, e un cuvant care se regaseste in textul respectiv, repetat in mod ostentativ de autor pentru a justifica alegerea lui. Uite, de exemplu, citeam Fata pierduta a lui D.H.Lawrence. Si o femeie ii spunea bietei charactere principale (Alvina e numele sau) de vreo trei ori ca e o fata pierduta. Ok, am inteles! Si ea saraca, a inteles. Deci, cu alte cuvinte, titlurile sunt de puii lupului (expresie sinonima cu florile marului--macar sunt originala). Sau pentru a atrage, deci de cele mai multe ori nu va asteptati la prea multa aventura in cartea Peripetiile..... sau la prea multe fructe in romane de genul Merele sunt pentru taiat. Concluzia? preferati postfata titlurilor. Sau, mai bine, continutul.